La 26 aprilie, ne oprim în fața memoriei celor care și-au sacrificat sănătatea și viața pentru a limita urmările Catastrofei de la Cernobîl.

Astăzi, Organizația teritorială „Uniunea Cernobîl din Moldova” din raionul Sîngerei a organizat activitatea de comemorare dedicată acestei zile solemne. În cuvântul său, vicepreședintele raionului, Ivan Cebotari, a subliniat datoria morală de a păstra vie memoria victimelor și a evidențiat prețul suprem plătit de sutele de concetățeni care nu au mai revenit acasă dintre cei care au participat la lichidarea consecințelor acestei tragedii.

Pentru a înțelege pe deplin de ce această zi merită să fie comemorată cu atâta solemnitate, este suficient să ne întoarcem la momentul zero al catastrofei. Pe data de 26 aprilie 1986, la ora 1:23 dimineața, o explozie masivă a distrus reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl — declanșând cel mai grav accident nuclear din istorie. În atmosferă au fost eliberate de peste patru sute de ori mai multe radiații decât bomba de la Hiroshima, iar un nor radioactiv gigantic a început să înconjoare întregul glob.

Sute de mii de oameni au fost mobilizați pentru lichidarea consecințelor catastrofei, construind în condiții letale un sarcofag uriaș din beton în jurul reactorului distrus. Cincizeci de mii de locuitori ai orașului Pripyat au fost evacuați forțat — li s-a spus să ia strictul necesar pentru trei zile, însă nu aveau să se mai întoarcă niciodată.

La patruzeci de ani de la tragedie, povestea Cernobîlului rămâne mai actuală ca niciodată — o lecție dureroasă despre prețul neglijenței și curajul celor care, cu sacrificiul vieții lor, au apărat lumea de o catastrofă și mai mare.

Le aducem un omagiu tuturor celor care au înfruntat această tragedie cu curaj și demnitate.