Pentru cultura națională data de 15 iunie este zi de doliu, fiindcă din 1889 cea mai importantă voce poetică a literaturii române nu mai vorbește nimic.
Da, Mihai Eminescu nu se aude, nu se vede, dar se mai simte și se mai trăiește prin operele sale valoroase. În fiecare silabă scrisă de el găsim un mesaj ascuns, pe care cititorul trebuie să-l descopere, iar din moment ce a reușit să facă acest lucru, modul său de a gîndi și a percepe se schimbă. Lumea lui Eminescu este diferită de cea a unui simplu om, fiindcă la el natura este vie, dragostea este eternă și istoria este adevărată.
Gîndul că Mihai Eminescu este un geniu, o personalitate unică și incomparabilă, a motivat demnitarii și funcționarii publici din cadrul Consiliului raional Sîngerei, să depună flori și să se închine la bustul Marelui Poet, amplasat în scuarul Liceului ce-i poartă numele.
Și dacă G. Călinescu în “Viața lui Mihai Eminescu” scrie că acesta “Nu nutrea nici o aspirație pentru sine, ci numai pentru poporul din care făcea parte”, astăzi ne dăm bine seama că nu doar neamul său, dar o lume întreagă este inspirată de versul eminescian.
Ana Foltea
Secția Administrație Publică